Homeopatia - minunea vindecării

O scurtă prezentare

I. Ce este
sănătatea?
“Unica şi înalta misiune a medicului este de a reda bolnavului starea de sănătate, proces denumit VINDECARE” (S. Hahnemann, Organon of the Art of Healing, 1917, p. 13).

Am fost creaţi să trăim în armonie şi în sănătate, astfel încât să ne bucurăm de viaţă, de natură, de experienţe, de tot ce avem. Definiţia stării de sănătate este una dintre cele mai dificile, la fel ca şi starea de normalitate. Medicina alopată consideră drept stare de sănătate lipsa bolilor. Este însă sănătos un om gelos? Sau unul veşnic nemulţumit? Sau unul căruia îi este frică de întuneric? Sau cel care este în depresie? Se pare că nu este suficientă doar atingerea stării de sănătate fizică. Sănătatea înseamnă în primul rând echilibru pe toate planurile şi la toate nivelurile. George Vithoulkas, homeopat grec, distins cu premiul Nobel alternativ pentru medicină în anul 1996 Alternative Nobel Prize, defineşte sănătatea ca fiind libertate:
- eliberare de durere pe planul fizic,
- libertate de pasiune (gelozie, ură, etc. ) şi de ataşamente pe planul emoţional,
- libertate de egoism, libertate prin cunoaştere pe planul mental.
Homeopatia este o medicină de tip holistic, care priveşte omul ca un întreg: corp fizic, emoţii (sentimente), raţiune (gânduri). Planul cel mai profund al fiinţei umane este cel mental (“la început a fost Cuvântul” se spune în Geneză), următorul este planul emoţional şi cel mai periferic este reprezentat planul fizic.

II. Ce este
homeopatia?
Termenul de homeopatie provine din limba greacă, homoios = similar, pathos = boală, suferinţă. Homeopatia are drept principiu de bază similia similibus curentur, adică o boală poate fi vindecată dacă administrăm o substanţă (mult diluată şi potenţată) aceeaşi care a determinat şi simptomatologia (astfel, febra este vindecată de acelaşi agent care o şi determină, dar mult diluat şi potenţat).
Al doilea principiu al homeopatiei este cel al diluţiilor infinitezimale şi al dinamizării. Remediile sunt diluţii din substanţele iniţiale numite tincturi mamă. Practic nu mai poate fi pusă în evidenţă nici o moleculă de substanţă, materie, remediile homeopate conţinând doar energia şi informaţia substanţei iniţiale din care provin.
Al treilea principiu îl constituie individualizarea tratamentului. Fiecare pacient este un caz aparte. Tratăm pacientul şi nu boala! Astfel, trei pacienţi suferinzi de ulcer duodenal pot primi trei remedii diferite, în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte. Există peste 200 de remedii care au ca simptom cefaleea, peste 300 care se administrează în fobii etc.
Spre deosebire de homeopatie, alopatia (medicina clasică) tratează boala prin medicamente, substanţe diferite de cele care au determinat îmbolnăvirea (din gr. allos = diferit).

III. Cum decurge
vindecarea?
Vindecarea în homeopatie are loc astfel:
1. De la centrul la periferia organismului.
2. De sus în jos.
3. De la organele vitale, importante spre cele mai puţin importante.
4. Simptomele dispar în ordinea inversă apariţiei lor – cele care au apărut primele vor dispărea ultimele.

IV. Care sunt
particularităţile
consultaţiei
homeopate?
Spre deosebire de medicul alopat pe măsură ce îi descrieţi simptomele el scrie neîncetat tot ceea ce îi relataţi, notându-şi exact expresiile dumneavoastră, precum şi toate semnele care pentru dvs. ar părea nesemnificative – semne care pentru homeopat înseamnă găsirea corectă a remediului şi deci vindecarea dvs. Apoi medicul se va lansa într-o serie lungă de întrebări neobişnuite, referindu-se la toate aspectele vieţii dvs.: dacă sunteţi călduros sau friguros, de ce vă este frică (de câini, întuneric, moarte, înălţime, spaţii închise), dacă sunteţi ordonat sau nu, ce efect are muzica asupra dvs., ce culori preferaţi, cum dormiţi, ce visaţi, preferinţe sau aversiuni alimentare. Este posibil ca homeopatul să aibă nevoie de puţin timp pentru a vă studia cazul şi de a verifica toate detaliile în cărţile pe care le are la dispoziţie.
Medicul homeopat se confruntă cu o misiune delicată atunci când trebuie să aleagă cu exactitate remediul adecvat etapei de tratament, dar şi pacientului îi revine o mare responsabilitate. Homeopatia este o terapie puternică şi eficientă, însă ea cere ca pacientul să îndeplinească anumite condiţii. Nu poţi primi totul în dar, fără să faci nici un efort. Trebuie ca pacientul să înveţe să observe fapte de viaţă ignorate de majoritatea lumii, fiind necesară obiectivitate şi detaşare.

V. Ce sunt
remediile homeopate?
Remediile se prezintă sub formă de granule, comprimate, picături, creme, tincturi mamă. Ele conţin informaţia necesară organismului pentru a corecta eroarea (boala), remediul acţionând pe principiul “cui pe cui se scoate.” Remediile nu produc reacţii adverse sau secundare, nu sunt toxice pentru nici un organ, au efecte mai rapide şi mai eficiente decât medicamentele. Se administrează sublingual în doze mici, sau se aplică extern ca în cazul cremelor, fiind bine suportate de pacient. Funcţie de tipul constituţional, starea de sănătate şi simptomele pe care le prezintă pacientul, remediile pot fi administrate zilnic, la 2-3 zile, la o săptămână, la o lună, astfel urmarea tratamentului homeopat nu constituie un chin pentru pacient.

VI. Cum acţionează
homeopatia?
Remediile nu sunt toxice pentru organism, ele nu determină reacţii secundare. Aşa numitele agravări care pot apare în homeopatie, în realitate nu sunt adevărate agravări.
Este normal ca pentru câteva ore sau câteva zile simptomele să se accentueze sau să apară simptome din trecut pe care pacientul în acel moment nu le mai avea. Dacă pacientul nu înţelege ce se întâmplă, ar putea crede că medicamentul are un efect advers şi va încerca să-şi calmeze simptomele prin medicaţie alopatică. Aceeaşi confuzie poate să apară dacă pacientul nu se mai aşteaptă la recăderi, când în realitate trebuie să se aştepte că va fi nevoie de mai multe remedii până la obţinerea vindecării.
Remediile stimulează capacitatea de apărare a organismului (“forţa vitală”) deci sistemul imun, aflat în strânsă interconexiune cu sistemul neuroendocrin. Prin diluţie şi dinamizare acţiunea terapeutică a remediului creşte, este potenţată.

VII. Ce boli tratează
homeopatia?
Sau, mai bine spus, ce nu tratează homeopatia:
- bolile genetice, congenitale,
- neoplasmele în stadii avansate,
- diabetul zaharat de tip I,
- anomaliile mecanice, de exemplu: hernia de disc, eventraţia sau hernia.
În cazul cancerelor în stadii avansate, homeopatia poate ameliora starea generală a pacienţilor în sensul reducerii durerilor, a complicaţiilor etc. Este important pentru pacienţi să consulte numai homeopaţi calificaţi şi acreditaţi, deoarece mulţi medici care au cunoştinţe vagi de homeopatie vor administra remedii pe baza diagnosticului alopat – ceea ce nu înseamnă homeopatie – pacientul nu va simţi nici o ameliorare şi îşi va pierde încrederea în homeopatie.
Revistele de homeopatie din întreaga lume sunt pline de vindecări în cazuri de astm şi tot felul de afecţiuni alergice, pulmonare şi ale căilor respiratorii superioare, anemii, boli cutanate, afecţiuni diverse: psoriazis, dermatite, artrită reumatoidă, boli cardio-vasculare, renale şi hepatice, cefalee cronică, vertij, boli mintale, intoxicaţii, traume emoţionale, diabet, hemiplegii după accidente cerebrale, epilepsie, H.T.A., boli ginecologice, lupus şi altele. Marea lor majoritate, au fost declarate incurabile de către medicina alopatică, dar toate au fost vindecate cu homeopatia.
Acesta este principalul motiv pentru care homeopatia a supravieţuit şi s-a răspândit atât de mult. În prezent este practicată în toate ţările.

VIII. Există o bază
ştiinţifică a
homeopatiei?
Scepticii consideră homeopatia ca fiind rezultatul autosugestiei, al efectului placebo. Dar remediile homeopate sunt administrate cu succes la copii şi animale (la care nu putem vorbi de autosugestie!) obţinând vindecarea bolilor. Prima, şi cea mai controversată teorie, care a încercat să determine bazele ştiinţifice ale homeopatiei, este cea a imunologului francez Jean Benveniste: teoria memoriei apei.
Pe scurt, el afirma că moleculele de apă în care sunt diluate tincturile mamă preiau informaţia şi energia substanţei cu care au venit în contact. Poţi face analiza unei dischete informatice şi vei obţine molecule de vinil şi oxid feric, dar informaţia conţinută nu poate fi nici dozată, nici măsurată!
Tot în sprijinul teoriei doctorului Benveniste sunt şi actualele studii ale medicului şi biofizicianului japonez Masaru Essamoto. Utilizând un microscop optic ultra-performant el a fotografiat moleculele de apă după îngheţare. Iniţial studiul său a avut drept scop determinarea gradului de puritate a apelor de pe teritoriul Japoniei. Ulterior, el a observat că moleculele de apă îngheţate prezintă forme diferite, funcţie de mediul în care stau, de zonă, sau de informaţia care le este transmisă.
Cu toate acestea, nu s-a putut încă elucida mecanismul prin care acţionează remediile homeopate. Se poate ca legile fizice actuale să nu fie suficiente pentru descrierea fenomenului, sau să nu avem aparate suficient de sensibile şi performante pentru a evidenţia fenomenele care au loc.
Lipsa argumentele ştiinţifice nu a împiedicat însă popularitatea homeopatiei (peste 35 % din populaţia Franţei se tratează homeopat, procentul fiind chiar şi mai mare în Anglia, Belgia, Germania şi SUA), cu apariţia chiar a unei facultăţi de homeopatie în Marea Britanie! Homeopatia este controversată pentru că este prost înţeleasă? Această înţelegere este legată poate de faptul că homeopatia este un concept şi nu o tehnică.

CLINICA MedEst

Arta îngrijirii medicale cu suflet. tratament-coloană-vertebrală · homeopatie · acupunctură · estetică-facială-corporală-iași.

CURSURI DE HOMEOPATIE CLASICĂ


Afiliate Academiei Internationale de Homeopatie Clasica George Vithoulkas, Alonissos–Grecia.

MINI GHID AL REMEDIILOR DE URGENŢĂ

O mică prezentare a remediilor homeopate în caz de necesitate.

CÂTE CEVA DESPRE SILVIA VASILE

Sunt Silvia Vasile - medic homeopat şi practic din 1997.

Galerie foto